Cacofonia în limba română Cacofonia este un neologism format din două cuvinte greceşti: „kakos", care înseamnă „rău, urât" şi „phone", care înseamnă „sunet". Deși în multe dintre exemple asocierea unor anumite cuvinte este nepotrivită, puțini sunt cei care știu CĂ CAcofonia nu e interzisă în limba română. De ce? Simplu. Unele cacofonii sunt acceptate pe baza faptului că evitarea lor este dificilă sau imposibilă. Dintre cacofoniile acceptate în limba română se numără Ion Luca Caragiale, Bierica Catolică, banca comercială, tactica cavalerească, epoca capitalistă, fizica cuantică, muzica corală, marcă comunitară, ordinea juridică comunitară, politica comună, notifică comisiei. Pentru a ți se fixa mai bine în minte, îți propunem să te joci cu acestea, grupându-le în cele două categorii: CACOFONII ACCEPTATE ȘI CACOFONII NEACCEPTATE. Există unele cacofonii acceptate în limba română, deoarece sunt greu de găsit variante înlocuitoare care să păstreze înțelesul cuvintelor. Pentru cei mai mulţi vorbitori de limba romana, cacofonia este rezultatul apropierii unor silabe precum că, când, că, ce, din care rezultă cuvinte considerate « indecente ». Dar cacofonice sunt şi secvenţe ca fratelui lui Ion/ se scursese secunda/ munti-nalti etc., care trebuie evitate într-o exprimare îngrijită. Cele mai des întâlnite cacofonii din limba romana sunt: la/la; să/să; că/că; că/ce(ci); că/că; cu/co; că/co; că/cu; că/când; Horoscopul pasiunii. Zodiile care iubesc cu patimă, fac orice pentru iubire Vay Tiền Trả Góp 24 Tháng.

cacofonii permise in limba romana